Rodica Stoica

Cine sunt eu?

​

 Sunt o persoana cu o poveste ca a multora...mi-am inceput cariera ca economist, am strabatut 5 industrii, cea mai lunga activitatea a fost de 21 ani intr-o banca mare din Romania. Am plecat atunci cand mi-a fost restructurat postul si am inteles ca drumul meu se schimba. Am continuat munca de formare, am adaugat certificari in domeniul formarii personale: psiholog, consilier de dezvoltare personala, coach, manager resurse umane, formator si altele.

Dar am descoperit ca nimic din toate acestea nu-mi erau total straine. In toata cariera anterioara m-a interesat intotdeauna lucrul cu oamenii pe care i-am avut alaturi ca si colegi sau subalterni, sefi, clienti.

 

M-a interesat sa fiu alaturi de oameni mai mult decat pe post de coleg, sef, subaltern sau furnizor de servicii. Mi-a placut sa-i inteleg, sa-i descifrez si sa ma simt mai aproape de ei, sa-i sprijin, sa gasim impreuna solutii la tot soiul de probleme, raspunsuri si clarificari. Cel mai important era sufletul pe care-l puneam in fiecare interactiune.

​

 Ce fac?

​

Pasiunea mea este sa ma inspir din tot ceea ce vad frumos si luminos in ceilalti si la randul meu sa impartasesc inspiratia cu toti oamenii pe care-i intalnesc in drumul meu.

​

Transferul binelui de la un om la altul, colaborarea si increderea sunt valori pe care merita sa le impartasim cu toti oamenii cu care interactionam. 

Pentru mine comunicarea si interrelationarea este cea mai valoroasa cale de a creste si a ne dezvolta. Probabil singura valabila. 

Mai exista si autodezvoltarea dar pana la urma tot din creatia altor oameni preluam ceea ce ne place si ceea ce ne face sa evoluam.

​

De aceea mi-am reorientat cariera catre coaching si dezvoltare personala. Imi impartasesc cu mare pasiune experienta si concluziile mele personale, transformarile prin care am trecut si care m-au adus in situatia de a face ce-mi place mai mult: sa ma conectez cu sufletele oamenilor si sa-i ajut sa-si recapete increderea in fortele proprii.  

De ce fac asa?

​

Am ajuns la concluzia ca marile schimbari din vietile noastre vin numai daca noi le permitem sa apara. Am asteptat si eu ceva ani ca schimbarile sa apara din afara, sa cada cumva de niciunde dar am inteles dupa o vreme ca tot ce putem schimba cu fortele proprii este sa ne schimbam pe noi insine. Dar nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca odata cu starea mea de bine aleasa au venit si schimbarile exterioare. Pe parcursul devenirii am validat aceasta intelegere cu persoanele din jur care treceau prin aceeasi transformare. Acum stiu din experienta mea proprie cum a fost si cum am facut ca lucrurile "sa inceapa sa mearga".

Acum imi explic si stiu cum a decurs fiecare pas al devenirii, cum am parcurs un drum lung presarat la tot pasul cu intrebari, nelinisti, experimente, indoieli. 

Adevarul este ca vindecarea vietii este un proces, nu un punct final de atins. Insusi faptul ca ne aflam aici este o ocazie perpetua la vindecare, asta ne-am ales cand am venit la intrupare. Deci, zic eu, alegerea mea este ca acest drum, acest proces sa il fac cat mai agreabil, cat mai usor si simplu de parcurs. 

Ma caracterizeaza dorinta de a face lucrurile cu usurinta, dar cu efect indelungat. Mi-am adus aminte de curand si am resimtit in mine usurinta cu care visam si faceam lucruri minunate in vremea copilariei. Daca tot am aceasta stare deja gravata in mine, m-am hotarat s-o reinvii. Si m-am mai hotarat sa ii ajut pe cei care doresc sa readuca in viata lor bucuria si modul de a simti din copilarie. De ce nu? Sunt abilitati deja existente la care merita sa apelam pentru ca le avem cu noi deja.