Astazi, despre ganduri....

Da, ieri am observat ceva ce mi-a atras atentia mai mult decat de obicei, si anume povara de ganduri sub care se poate lasa ingreunat cineva. Erau acele ganduri greoaie care mai aduc si o incarcatura emotionala negativa, ganduri pe care le numim ingrijorari. In cazuri extreme aceste ganduri derulate intens duc la stari de panica, deci antreneaza emotii negative cu repercursiuni serioase asupra fizicului.

Asistam la conversatia care se derula in fata mea si am realizat cat de greoaie pentru minte, trup si spirit devin aceste ingrijorari atunci cand nu ne mai dam seama ca sunt numai niste ganduri, nu realitatea. Am auzit de foarte multe ori aceasta teorie, am fost 100% de acord cu ea dar....cam atat....din cand in cand - din ce in ce mai rar, ce-i drept! - cad si eu in plasa gandurilor de ingrijorare care sunt numai niste ganduri si atat, nu sunt realitatea.

Mai rau este ca aceste ganduri fura foarte mult timp pretios pe care l-am putea aloca pentru a face ceva concret si cu rezultate opuse scenariului produs de ingrijorari. Si cum resursa "timp" este si asa una foarte pretioasa, de ce ne-am fura-o singuri? Da, de ce sa facem asta? Pur si simplu pentru ca nu ne dam seama sa ne disciplinam gandurile.

Asa cum facem gimnastica de inviorare, dimineata, pentru a ne simti bine fizic toata ziua si in zilele urmatoare stiut fiind ca efectul exercitiilor se acumuleaza in muschi si efectele se amplifica, la fel se poate practica o igiena a gandurilor. Cum? Uite de exemplu, cum vine un gand pe care-l observam ca este apasator , deci clar nefolositor, il vedem ca e acolo si il "sterilizam"...ii spunem ca l-am observat dar nu ne este necesar deci sa ne lase in pace, il inlocuim cu un alt gand bun, il inlocuim cu opusul lui, etc. Orice!!! Indiferent ce facem, oricum este mai bine decat sa lasam ingrijorarile sa ne copleseasca si astfel sa creeze o realitate apasatoare in care pedalam in nestire si care, in definitiv, nici macar nu exista pe langa noi.

Pe vremea cand lucram in banca a fost o revelatie totala cand mi s-a ridicat valul de pe creier si mi-am dat seama cat de mult timp (imens!) se pierde , si energie, binenteles, cu discutii pe teme de "ce-ar fi fost daca"sau "ce se intampla daca se va petrece raul cel mai rau" si mai ales faimoasele dar nelipsitele certuri pe teme actuale si pe teme reluate .

Oooooo, nici nu va puteti da seama cat de blocante sunt pentru minte (dar se antreneaza si trupul si spiritul in acest proces) aceste discutii sau certuri care rapid se transforma in acuzatii daca se petrec cele mai mici evenimente "rele". Iar "relele" nici nu au cum sa nu apara daca nu se mai gandeste clar, in termeni pozitivi. Privite cu detasare, asa cum procedam eu cand mi-am dat seama, aceste discutii si mai ales schimonositele certuri pareau oarecum comice daca nu ar fi fost uneori chiar dramatice pentru actorii implicati. Vai, si cat timp pretios, nervi si sanatate irosite pe nimic! Actorii implicati probabil se mai si distrau in sinea lor, altfel nu-mi explic apetenta pentru aceste certuri, dar in jur energia devenea de nesuportat pentru cei care reuseau sa ramana rationali. Randamentul general scadea, si uite asa, ce "bine" este cand se joaca unii aberant cu energiile celor din jur. Dragut, nu? Recunoasteti comportamentul?

Ce facem sa contracaram aceste efecte? Devenim constienti de gandurile noastre si ne detasam de ceea ce ne fura din energia noastra buna in care functionam multumitor pentru noi. Altfel spus, mai clar, nu preluam ingrijorarile altora.

Concluzia si gandul meu bun catre voi este ca atunci cand va simtiti presati de griji, opriti-va si observati-va gandurile. Pur si simplu observati-le! Va faceti cel mai bun serviciu voua insiva, constientizandu-le! In felul acesta le opriti in a va fura singuri din: timp, energie, suflet. In paralel, nu preluati ingrijorarile sau starea proasta a altora, acestea va fura de asemenea din timpul, energia si sufletul vostru.

Cu drag! :)

Rodica