Beneficiile fricii de schimbare

Atunci cand se iveste in viata ta o situatie de care vrei sa te departezi pentru ca nu-ti mai place te gandesti ca ar trebui sa faci o schimbare.

Sau, atunci cand apare o ocazie irezistibila dar ca sa obtii avantajele acelei ocazii, trebuie sa faci , iata, vrei o schimbare!

Chiar daca iti declari mental ca vrei sa schimbi ceva in viata ta, ca vrei sa vrei sa-ti schimbi gandirea sau comportamentul, ca vrei sa adopti orice modalitate necesara si potrivita care sa te ajute sa sustii schimbarea mult dorita, nu este de ajuns. Nu este de ajuns pentru ca fie nu esti sincer cu tine, fie nu te doare suficient de tare.

Nu esti sincer cu tine cand declari ca vrei schimbarea. O faci din minte ca reactie la o jena cu care apoi preferi sa traiesti in continuare.

Sau situatia actuala nu te doare suficient de tare incat sa te angajezi la a face ceva pentru a schimba raul pe care-l suporti pentru a atinge un bine visat.

Dar cum ar fi sa folosesti in beneficiul tau energia durerii sau a fricii de schimbare (care este frica de iesire din zona de control) in folosul tau. De exemplu ca avantul pe care ti-l iei atunci cand sari peste un obstacol. Daca ai de trecut un obstacol si te temi ca nu poti sa-l treci dar te "doare"destul de tare sa ajungi dincolo de obstacol, ce faci? Iti iei un avant mai mare si sari!!! Asa si cu frica de schimbare. La inceput nu este usor sa vezi ca nu mai ai reperele cunoscute, ca ceva parca iti scapa de sub contrl, dar poti face rost de o punte: o persoana antrenata sa te insoteasca, sau mai multe persoane, un grup sau chiar mai multe grupuri de sprijin, ambele variante...dupa cum crezi! Exista multiple posibilitati!

Si mai este ceva: am intalnit persoane care se tem, literalmente se tem de binele pe care si-l doresc. Le este frica sa-si atinga visele deoarece le considera vise si atat, nu obiective. "Visele raman frumoase cat sunt vise, ca sa avem la ce visa ca ne simtim bine asa....".

Hmmm, ce-i asta? Atunci de ce suferim, de ce nu ne simtim bine cu noi si de ce nu ne simtim impliniti?

Sau declaram ca suferim ca sa fim bagati in seama, ca sa atragem atentia si pentru ca pur si simplu este la moda si face parte din sportul national, numit sindromul victimitei?!?!

Si mai este altceva la mijloc, cand te simti implinit si stii cum ai ajuns la acea stare te va bate gandul sa impartasesti. Daca gena responsabilitatii nu este suficient de bine dezvoltata, cu toate ca esti bine, te vei simti tot rau deoarece nu poti impartasi celorlalti din implinirea ta. Si nici macar nu stii de ce nu esti bine cand ar trebui sa fii cel mai bine.

Asa ca "mai bine sa fiu bine si sa ma vait" decat sa fiu invidiat. Din pacate este o atitudine instalata foarte prost.

De oricare parte a schimbarii te-ai regasi, nu uita totusi ca "trenurile nu trec prin gara ta tot timpul" si nici timpul nu este o resursa nelimitata.

Cu drag, Rodica