Cand intrebarea este mult mai utila decat raspunsul....

Am aflat si invatat de foarte curand cat de valoroasa poate fi o intrebare buna(sau mai multe) care iti este pusa in modul si la timpul potrivit.

La un moment din viata eram intr-o cumpana. Stiam ca o anumita situatie nu mai poate continua pentru ca nu-mi mai era utila si pe deasupra mai si sufeream dar din inertie nu reuseam sa pun stop. Indecizie, atasament, amanare, autoinvinovatire. Toate la un loc.

O intrebare cheie care mi-a fost pusa de un om intelept pe care providenta mi l-a adus in preajma a fost:

"Cum te-ai privi si ce ai face peste 5 ani daca ai sti ca in urma cu 5 ani puteai si ai avut ocazia ca iei o decizie ca sa-ti schimbi viata?"

Nici nu am mai stat sa ma gandesc la raspuns.

Decizia mea a fost instantanee: "Nu vreau sa-mi irosesc urmatorii 5 ani si urmatorii ani in aceasta situatie".

Intuitia m-a condus foarte usor sa-mi dau seama ca orice decizie as fi luat, singura posibila si benefica si urgenta era de schimbare.

Tot atunci au cazut si toate rezistentele si dependentele mele. Mi-era clar ca urmatorii ani mi se pareau mult prea valorosi pentru ca TIMPUL = VIATA.

Dar ce ai zice de intrebari bine plasate, cu empatie si intelegere, la care sa raspunzi numai in forul tau interior? Nu-ti da nimeni extemporal la viata desi prin lectii si examene trecem tot timpul. Aceste intrebari inlocuiesc sugestiile care poate te-ar limita dar o intrebare are cel putin atatea raspunsuri, cati destinatari. Apoi intrebarea mai are o functie importanta: intrerupe dialogul interior al celui caruia i se adreseaza si-i deschide si-i pregateste mintea pentru multiple raspunsuri.

Fa acest exercitiu cu cei din jur: defineste o problema pe care o ai, in loc de sugestii, sfaturi, pareri, cere-le sa-ti puna intrebari bune. Apoi adreseaza intrebari la randul tau.

O intrebare buna este aceea care pleaca dintr-o energie constructiva, nu sugereaza un raspuns care limiteaza, nu se refera la "greseli" trecute (greseala nu este decat un experiment cu rezultat neasteptat/nedorit). O intrebare buna nu ancheteaza, nu judeca si nu incepe niciodata cu "De ce ai facut cutare lucru...?".

O intrebare buna incepe cu "Cum ar fi sa...", "Cum iti doresti sa...", "Ce este posibil pentru/sa...?", "Cine ai putea deveni daca...?", " Cat de important este sa...?"

Sunt numai cateva exemple.

Aud des in jur: "Imi caut raspunsurile.....". Dar pentru raspunsuri potrivite este nevoie ca oamenilor sa li se puna niste intrebari adecvate.

Lasa-mi pe pagina de consilier:

https://www.facebook.com/rodica.stoica.coach/

sau pe cea de facebook:

https://www.facebook.com/rodica.stoica.9277

exemple de probleme care te macina.

Ai incredere ca vei primi de la mine intrebari care sa-ti debloce eventualele rezistente in legatura cu problemele cu care te confrunti.

Sau cel putin incearca, fa un experiment! :)

Cu drag,

Rodica