De ce si cum sa te bucuri de ...tine

In ultima vreme m-a preocupat mecanismul automotivarii deoarece mi se pare un "combustibil" foarte pretios si necesar functionarii de zi cu zi. Aceasta cautare m-a condus pas cu pas spre nucleul motivarii care este chiar persoana in cauza: tu, eu, fiecare dintre noi.

Vedem cu totii ca ne straduim sa facem ceea ce am fost educati: sa incepem o afacere sau sa ne luam un job, sa ne intemeiem o familie, sa cladim relatii cu oamenii cu care rezonam (sau nu...dupa cum este cazul si ne forteaza prejurarile) dar la un moment dat constatam ca ceva totusi nu merge, datorita multor factori nu mai reusim sa ne bucuram de stradania noastra.

Si este un fenomen care se raspandeste foarte repede. Nu depinde de varsta, nu mai depinde de situatia matrimoniala nefericita sau de cea patrimoniala neindestulatoare.

Aceasta stare de nemultumire se intinde ca o funingine si intuneca chiar si realizari frumoase.

De ce?

Una din cauze si nu singura (cred eu!) ar fi faptul ca nu mai reusim sa ne multumim noi pe noi, nu mai reusim sa ne bucuram de noi insine. Nu de ceea ce suntem ca profesionisti, ca membrii de familie sau ca partener in relatii sociale.

Pur si simplu nu ne mai bucuram de noi ca persoane si acest lucru se repercuteaza major asupra tuturor aspectelor de viata.

Bucuria aceasta de care amintesc mai sus nu se refera la satisfactia muncii, nu se refera la satisfactia agoniselii, nu se refera la bucuria si linistea ca cei dragi sunt sanatosi si realizati, nu se refera la recunoasterea meritelor noastre de catre cei din jur, nu se refera nici macar la linistea si confortul unei vieti indestulate. Multe din cele de mai sus sunt absente din vietile multora.

Ceea ce spun mai sus se refere la bucuria si recunoasterea pura si simpla fata de propria persoana ca "activ" (economistii, contabilii inteleg notiunea, alta comparative n-am gasit personal : minte, trup, suflet si spirit.

A fi bucuros de tine inseamna a iti umple rezervorul sufletului de ceea ce esti fata de tine cat sa-ti ajunga sa acopere absolut orice "minus" care-ti aduce viata si care nu poate stirbi nicio picatura din ceea ce esti. Ceea ce esti este deasupra oricaror masuratori sau comparatii.

Numai dupa ce te bucuri deplin de tine din tot sufletul iti poti recunoastie si folosesti toate, chiar toate darurile cu care ai venit la intrupare.

Daca nu te bucuri de tine, daca nu te apreciezi la adevarata valoare (nici peste, dar nici sub ceea ce esti) nu poti sa fii tu deoarece nu "te vezi".

De la a "te vedea" corect porneste motivatia.

Esti motivat de ceea ce simti cu bucurie sincera ca esti. In rest, te pot motiva pentru scurt timp idealurile si valorile altora dar nu dureaza mult pentru ca acel combustibil extern cu care esti alimentat se consuma repede nefiind al tau si "nesaturandu-te" cu energia ta.

In concluzie: bucura-te de tine cat mai mult cu putinta si umple golurile care-ti apar cu darurile tale.

Cu drag,

Rodica