Despre cum ajung cuvintele mele la tine si Darurile noastre de toate zilele

Rodica Stoica
23 sept. 2020
3 min de citit

Actualizată în: 29 sept. 2020

Te salut cu bucurie pe tine, cea sau cel care citesti acum aceste randuri. Din graba sau din nerabdare nu am apucat sa-ti povestesc ce se intampla cu adevarat si cum ajung cuvintele scrise de mine in fata ochilor tai. Cand deschid documentul word in care-mi pregatesc articolul, pagina alba, goala, se asterne precum coala de bloc de desen (iti amintesti cu siguranta de acel bloc mare cu foi groase) pe care pictam la scoala. E frumoasa, speciala, este alba si mai ales este mare. Pensula plina de culoare si apa are loc sa alunece, sa danseze, sa traseze libera linii, pete de culoare, multe culori care se intalnesc si cresc in forme magice la atingerea apei. Asa si acum: pagina alba cheama gandurile sa se insire in povesti cu multe cuvinte care sunt petele de culoare ale povestii.

Tu cum crezi ca ajung cuvintele la tine? Curg alene pe pagina alba din minte? Da, probabil la unii se intampla si asa dar la mine se intampla putin diferit: cand ma asez la birou, o mantie stralucitoare de inspiratie mi se asterne pe umeri iar in jurul mainilor mi se aseaza o pereche de manusi invizibile. Sunt invizibile pentru ca nu le poate vedea nimeni, nici chiar eu dar imi dau seama ca sunt manusi pentru ca le simt. Le simt pentru ca imi transmit o stare de nerabdare in degete. Nerabdarea de a scrie.

A scrie este un fel de a spune pentru ca de fapt este un dans al degetelor pe niste butoane aliniate, ordonate, aranjate minutios. Apesi pe un buton si…hop! pe ecran apare deodata o litera. Cand o scriu cu mana o desenez incet sau mai repede. E o alunecare pe foaia alba de hartie. Pot urmari cum varful pixului mangaie usor foaia si-si lasa urma in literele insiruite una dupa cealalta ca o dantela. Cand scriu la calculator, este un continuu topait de la un buton la altul, degetele topaie pe tastatura si literele apar. Se si aude un staccato continuu in functie de cat de repede curg ideile. Pe hartie, daca nu-mi place cum s-a oranduit o insiruire de cuvinte, tai cu o linie si refac. La calculator, toate ezitarile dispar, textul ramane curat, fara purcelusi sau litere transformate. Totul este uniform si strict. Genial este ca un articol postat pe internet il poti modifica chiar daca a impactat zeci de alte pagini. Faci o modificare in textul initial si toate modificarile curg lant. Iata asa apar cuvintele mele in fata ta. Iata cum ajung cuvintele mele la tine. Pornisem de la mantia stralucitoare, iti amintesti? Mantia este inspiratia pretioasa care face ca toate cuvintele sa curga lin si armonios.

Dar am observant ca uneori, cand energia mea este nelinistita, trista sau nesigura, iau mantia aceasta pretioasa, o cocolosesc si o ascund adanc intr-un buzunar indepartat si o las acolo. Cateodata o caut cand ma gandesc ca mai vreau sa scriu si cam uit pe unde am pus-o.

Cam asa este si in viata, cand ne necajeste ceva, primul gest este sa ascundem si sa nu mai vedem sau sa nu ne mai folosim de darurile pe care le avem. Le strangem, le cocolosim si le ascundem adanc in locuri indepartate. Mai si uitam de ele cateodata.

Apoi ne aducem aminte ca am avut un dar si ne-ar folosi dar uitam pe unde l-am ascuns si cum sa-l scoatem la lumina.

Cel mai usor ar fi sa ne obisnuim pentru inceput sa nu ne mai ascundem darurile. Sa le apreciem si sa le folosim zi de zi. Cat de putin in fiecare zi, tot este mai bine decat rar sau deloc.

Iti propun ceva simplu si lejer: gandeste-te in fiecare zi la un DAR de-al tau (citeste cuvantul acesta si ca pe un CADOU pe care ti-l faci tie si celor din jurul tau). Poate fi un talent sau pur si simplu o abilitate, o inzestrare ca de exemplu rabdare, tenacitate, bunavointa, meticulozitate, umor, bunavointa, atentie, calm, intelegere…ceva ce crezi ca te caracterizeaza si-ti place sa daruiesti din acest CEVA special care ESTI.

Apoi foloseste zilnic cat de putin din acest DAR. Urmareste cum te simti. La sfarsitul zilei sau al saptamanii, fa o mica recapitulare daca ceva din cele ce ti s-au intamplat s-au schimbat fata de vremea cand nu-ti foloseai cu atentie darurile. Observi diferenta?

Astept sa-mi povestesti, m-ar bucura foarte, foarte mult!