Despre usurinta si candoarea de a fi autentic

Copiii detin un ingredient magic in a visa, a gandi, a face lucrurile: se numeste naturalete.

M-am intrebat de multe ori unde mi-am pierdut aceasta usurinta de a face totul pe care imi amintesc cum o foloseam si eu. In copilarie totul era posibil si nimic nu era prea greu. Atunci nu existau bariere mentale care sa-mi ingradeasca visarea si realizarea visurilor. Pe atunci intram in mod natural in starea de a realiza imediat ceea ce doream. Si dorintele se refereau mai ales la "a fi"...a fi bucuroasa, a fi creativa, a fi linistita, a fi incantata, multe stari ale lui "a ma simti bine cu mine".

Uitandu-ma in jur imi dau seama ce cantitate de energie (imensa!!!!) se pierde pe recapatarea starii de "a te simti bine cu tine". Nu ma mai intreb daca se poate realiza asta din nou pentru ca stiu deja: cheia este sa ne intoarcem privirea spre inocenta copiilor si sa invatam de la ei. Sau sa intoarcem privirea spre interior si sa ne aducem aminte inocenta noastra, nu am pierdut-o, ci pur si simplu am acoperit-o cu griji, frici, logica adultului si dorinta de a ne uita numai inainte, spre viitor, nu si inspre ce am fost, ce am trait.

Ce-i drept in copilarie, multi dintre noi au trait traume, suferinte, pe care le-au luat cu ei in bagajul spre maturitate. Dar nu este timpul pierdut sa se intoarca si sa ia, macar acum, parti mari din inocenta, candoarea si naturaletea copilariei si sa le bage in bagaj. Ajuta mult la vindecarea traumelor trecute si usureaza bagajul pentru viitor.

Revenirea la autenticitate si naturalete este ingredientul magic dinlauntrul nostru care ne salveaza in vremurile acestea de la suferinta lucrurilor care nu mai merg cum mergeau.

Cu drag,

Rodica