Despre visare si inspiratie

Impreuna cu prietena am inventat un joc "de-a visatul". Se desfasoara asa: ne-am propus ca in fiecare zi sa inchidem ochii si vreme de cateva minute sa ne lasam purtate de imaginatie si sa vedem ce ne apare in fata ochilor. Si pentru ca aceste vise sa "ramana", le scriem intr-un jurnal. Repede. In cinci- zece minute sa terminam tot. Apoi ne povestim una alteia visul. Suntem deja in a 23-a zi. Imaginatia este in mare lucru :)

Am sa exemplific doua din visurile mele:

" In fata mea incepea o carare de munte strajuita de arbori inalti carora le vedeam doar trunchiurile inalte, scaldate intr-o lumina intensa. Pe carare am intalnit intrarea intr-un tunel. O vreme am mers prin tunelul intunecat la capatul caruia am iesit intr-un balci. Acolo se invarteau ametitor calusei, o roata mare. M-am indreptat spre un circ si am intrat intr-un cort mic, retras, langa custile animalelor. Inauntru, o batrana negricioasa si slaba statea dupa o masa imbracata in catifea mov. Nu am stiut ce s-o intreb, de altfel expresia batranii nu avea nevoie de intrebari sau invitatii. M-a poftit sa iau loc pe scaunul de langa masa. Mi-a intins peste masa o pasare mica de lut vopsita in albastru-gri. Mi-a zis ca daca vreau sa aflu ceea ce vreau demult sa aflu sa ma las calauzita, atunci cand simt ca va fi momentul, de pasarea mica intr-o calatorie inauntrul meu si voi afla. Am luat pasarea, am multumit si am plecat."

"Am intrat pe o usa in forma de inima, de culoare vernil deschis cu floricele roz, galbene si bleu. Inauntru am gasit o camera ca un foisor rotund, fara geamuri, in exterior se vedeau ramurile unor copaci. Peste tot zburau multi, multi fluturi intr-o revarsare multicolora. Initial am avut senzatia ca acest foisor este agatat cumva de o stanca, pe un munte, dar apoi am observat ca este de fapt un fel de cuib pe un mare copac. Apoi am vazut multe alte cuiburi in jur. Cuibul era sus, la inaltime, de altfel nici nu se zarea solul printre crengile dese. Tot gandindu-ma cum as putea sa cobor sau sa plec de acolo a aparut la marginea cuibului o gasca mare cu un cos mare in spate, cos in care se vedea un fel de loc pe care se putea sta. Am inteles ca acea gasca este de fapt mijlocul de locomotie in acest peisaj. Gasca m-a asteptat cu mare grija sa ma instalez pe locul din cosul de pe spatele sau apoi s-a departat lin de marele copac cu multe cuiburi. In zare apareau rand pe rand campii de un verde inviorator, dealuri, paduri, lanuri galbene de grau, fire de apa, apoi tarmul unei mari cu apa foarte albastra si tivit cu spuma jucausa si pufoasa. Senzaria de zbor cu toate surprizele era extraordinara, pluteam lin sub caldura soarelui, la racoarea curentilor lini de aer, cu o senzatie placuta de plutire in stomac. Tot zambetul mi se adunase pe fata si toata admiratia si surpriza unui astfel de zbor mi se cuibarise vesel in inima. Pe tot drumul ma intalnisem cu alti oameni care zburau fericiti in spatele altor gaste. Ne salutam veseli si entuziasmati de aceasta experienta inedita. Intr-un tarziu, dupa apusul soarelui, m-am intors in fata usii in forma de inima multumind bucuroasa pentru o zi de vis! ".

Ideea este ca atunci cand dai frau liber imaginatiei, orice blocaj al unei situatii aparent fara iesire poate fi "spart" prin visare si apoi gasita solutia concreta. De ce n-am incerca si asa?

Te invit si pe tine sa visezi, nici nu-ti imaginezi cate lucruri afli despre tine si despre modul in care viata iti poate aduce surprize.

Cu drag,

Rodica