Iti sunt recunoscatoare ca ma inviti o vreme langa tine, pe drumul tau

Oamenii sunt fascinanti si traiesc vieti fascinante. Cele mai multe istorii din cele pe care le intalnesc eu sunt si foarte dureroase. Sunt destine a caror istorisire impresionanta ar umple biblioteci intregi de capodopere.

Ma apropii cu piosenie si smerenie de fiecare persoana care imi iese in cale. Fiecare om este unic si povestea lui este un univers care dezvaluie frumusetea inimii celui care o poarta.

Fiecare om are o inima care a trecut de-a lungul timpului prin multe incercari, batalii importante si furtuni care au luat bucati din ea sau au ranit-o.

Venim in viata asta cu multe sperante de a o repara.

Inimioara are pe ea, asa, ca niste plasturi care acopera acele rani care n-au intalnit inca imprejurarea potrivita sa se vindece. Universul aranjeaza ca sa apara exact acele imprejurari care sa ajute la vindecare, cum altcumva, desi nu ne dorim, tot prin durere. Vin desigur si prin bucurie si fericire dar cateodata se intampla ceva si nu intelegem ca fericirea vine sa vindece. Credem ca este in noi intamplator, din noroc.

De cele mai multe ori ii intalnesc printr-un frumos si delicat: " Nu vreau sa va deranjez, va rog sa ma ajutati cu...", " As vrea sa stiu cum sa fac sa...", sau pur si simplu cate cineva incepe sa-mi povesteasca pur si simplu...de obicei dureri si neimpliniri presarate pe ici, pe colo cu bucurii, cand si cand.

Dar ascultand atent aud acolo, din strafunduri, incet si aproape stins, glasul sperantei. Este un glas limpede si pur, cu sunete cristaline greu de perceput. Stiu ca este acolo, nu are cum sa dispara, niciodata nu dispare. Cand nu-l aud prea bine, trimit speranta mea sa-l ajute sa se intareasca si sa se faca auzit. STIU SI SIMT in strafundul meu de fiecare data ca exista foarte multe cai de rezolvare, indiferent cate probleme complexe incep sa iasa la iveala si indiferent cat de "incurcate" par. Vad in fata mea totul ca tablou si apoi, milimetru cu milimetru fiecare culoare si trasatura de penel din acel tablou incepe sa-si arate semnificatia. Incet si cu rabdare incepem sa descoasem increngaturile si sa ajungem la esenta care rezolva totul.

Sunt clipele in care sufletul meu tresalta, se activeaza si este profund recunoscator ca inca un sufletel frumos mi-a facut onoarea de a ma invita in viata lui pentru cateva momente in care cu toata dragostea si atentia sa dau tot ce este mai bun in mine. Energia mea toata trece la treaba. Daca mi s-a intamplat sa preiau un mesaj, o cerere in scris, trecem pe o modalitate vocala (tehnologia este foarte generoasa din acest punct de vedere), avem o bogatie de modalitati tehnice si ne putem conecta de oriunde ne aflam. Prefer vocea si pentru economie de timp, dar si pentru ca energia vocii este minunata. Strabate distante si atinge inimi. Ofera inflexiuni si este directa. Transmite emotii. Avem nevoie sa ne exprimam emotiile direct. Simtim ca ne eliberam de emotii vorbind despre imprejurarile si circumstantele care le-au generat, de ceea ce am simtit atunci si ceea ce s-a adunat pe parcurs.

Oamenii nu au nevoie cel mai mult si cel mai mult de sfaturi.

Oamenii au nevoie sa fie ascultati cu intelegere si blandete, cu compasiune.

Oamenii au nevoie sa vorbeasca liber, sa se exprime, au nevoie sa intalneasca multa atentie si mai mult decat atat un alt suflet care sa ii sustina in vindecarea prin povestit, relatat, impartasit.

Un suflet se vindeca atunci cand se simte liber sa se exprime si simte ca are in fata lui, langa el, intelegere, nonjudecata si o energie benefica care sa-i sustina cu incredere procesul. Durerea lui in acel moment, este cel mai important lucru care i se intampla si trebuie mai intai scos si apoi vindecat. Mai intai cere sa fie exprimat, dezvaluit, si abia apoi astepta solutii, cai, obiective.

Dar cel mai important proces este rastimpul de rabdare si maxima incredere in care cel care isi deschide sufletul si isi asterne parti din viata, sa simta sustinerea, intelegerea, conectarea cu cel care asculta.

Din pacate asaltul uitarii, durerii si abadonului de sine ne indeparteaza unii de ceilalti.

Nu s-a inventat si nici nu va putea fi inventata o tehnologie care sa inlocuiasca energia PREZENTEI umane langa noi.

Chiar daca acum pentru orice nevoie s-a inventat o aplicatie, nevoia de baza de a ne simti conectati prin energie pur umana, de la suflet la suflet, nu va putea fi inventata. Se intampla asta pentru ca ingredientul magic al energiei umane nu poate fi inlocuit de masina. Nu exista in afara noastra si nu poate fi replicat independent de emisia din inimile noastre.

Recunostinta si admiratia mea se indreapta catre cei care fac pasi spre vindecare, sunt din ce in ce mai multi pentru ca si apasarile sunt mari si a venit momentul eliberarii. Greutatile pe care le intampinam sunt nimic mai mult decat prilejuri de vindecare, de autocunoastere si de a face ACUM ceva mai mult si mai bine.

Cu ajutor sau fara, cu sustinere din exterior sau fara, cu inspiratie si intuitie, fiecare suflet este impins sa evolueze de catre acea parte mult mai cuprinzatoare a lui, a fiecaruia dintre noi, Sinele nostru superior.

Cu dragoste si recunostinta,

Rodica