Puterea impartasirii partea a 3-a

Continuarea partii a 2-a:

Ai apasat cu o miscare scurta pe butonul rosu si ai ridicat privirea, lent, spre mine. Ochii tai caprui inchis aveau o lumina intensa, jucausa. Dansau in acea luminita nastrusnica placerea de a impartasi, subiectul, atmosfera dar mult mai mult de atat, pornirea launtrica, bucuria aceea condensata care abia asteapta sa iasa si sa se joace cand este chemata, sa topaie, sa sclipeasca si sa imprastie sclipici de Lumina divina.

Cateva secunde mai devreme, inainte de scurta interventie a telefonului, intrebasem: “Cum aflam care sunt darurile noastre unice si personale, cele mai potrivite sa stralucim in viata?”

Raspunsul a sunat foarte cunoscut pentru ca-l auzisem de foarte multe ori dar de abia acum mi-a atins si intelegerea profunda:

“Facand liniste in noi. Atunci cand facem liniste, ne auzim pe noi. In rarele ocazii cand facem liniste, darurile si comorile din noi au sansa sa fie simtite, auzite, vazute. Au sansa sa iasa la lumina, sa se arate. Liniste insemnand lipsa bruiajelor de sunet interior, imagini nepotrivite care nu hranesc, senzatii confectionate si neplacute, prealuarea din exterior a oricarei forme de perturbare. Orice deranjeaza linistea, calmul interior, devine un bruiaj care ne impiedica sa percepem ce vine din interior. Cand nu auzim sfaturile interioare, cand nu percepem ceea ce ne transmit trupul, mintea si emotiile, autentic si conform nevoilor personale, avem sanse mari sa ratam drumul direct al devenirii. Nu-i nicio problema, orice drum este asa cum este, mai lung, mai scurt, tot acolo ajunge intr-un final, cu deosebire ca nu mai este cel mai direct. E ca si cum in loc sa mergi in pas vioi pe un drum pe care-l ai in fata, atunci inveti sa mergi, mergand. Mai cazi, te mai poticnesti, te mai intorci, mai faci ocoluri dar pana la urma tot vei ajunge la destinatie. Toti vom ajunge la destinatie. Este un drum care nu se parcurge tot intr-o singura viata. Este drumul cu ajutorul caruia crestem treptat.”

Nu eram sigura ca inteleg foarte bine tot. Ceva ramanea nelamurit si aceasta stare plutea in aer. Ai simtit imediat ceea ce nu rostisem.

“Hai sa-ti dau un exemplu”, ai spus.

Grozav! Am spus in sinea mea. Multumesc ca ai ghicit ceea ce mi-era neclar.

“Ramanem putin in zona pe care tocmai am deschis-o, cea cu linistea interioara. Ce-ai spune sa iti asculti cu mare atentie inspiratia luminoasa, acele dialoguri benefice care vin direct de la un tine mai mare si mai complex decat poti constata cu perceptia disponibila acum. Persoana aceasta complexa este cea care te cunoaste cel mai bine pentru ca este un TU complex. De cele mai multe ori aceste….sa le numim sfaturi, nici nu mai razbat prin murmurul adesea asurzitor al gandurilor mintii conectate la exterior. Pornirea acestei moristi asurzitoare a gandurilor este automata si chiar nu se mai opreste daca nu esti atenta sa apesi cu vointa pe intrerupator. Dar sa le lasam pe acestea. Sa ne uitam la cele din interior. Ca sa le percepi si sa le crezi ai nevoie de compasiune, rabdare, iubire, ingaduinta si nu numai. Toate acestea sunt acele comori puse adanc in toti oamenii. Sunt cateva dintre darurile despre care m-ai intrebat. Imi vine acum in minte un tip de dorinta pe care am intalnit-o in cererile catorva oameni cu care am vorbit, l-am intalnit in articole si carti dedicate darurilor, si anume acele mult ravnite claruri: clarvedere, clarauz, clarsimt. Sunt daruri pretioase, desigur, asigura conectarea cu o realitatea la care nu avem acces prea multi dintre noi. Dar se ivesc doua intrebari:

Folosim la intrega capacitate comunicarea cu noi insine inainte de a comunica cu alte planuri? Daca am avea aceasta deschidere am sti s-o folosim corect? Sunt oameni care se nasc cu aceste abilitati pe care nu si le doresc si de care vor sa scape. Altii au invatat sa traiasca cu abilitatile si sa le foloseasca corect, in folosul tuturor.

Dar ma intorc la a folosi bine ceea ce deja avem. Si avem de toate, din plin.

Folosim toata capacitatea de a face liniste in noi, de a avea acea comunicare curata, neperturbata astfel incat sa stralucim in viata asa cum spuneai?

Darurile sunt foarte accesibile, toti le avem deja. Nici macar nu trebuie sa le cautam prea mult. Iti dau un exemplu banal: rabdarea. Iti imaginezi cum ar fi viata fiecaruia daca ar avea mai mare rabdare cu sine? Si apoi cu ceilalti. Iti imaginezi cum s-ar schimba fata lumii daca am avea rabdare fiecare cu sine si cu ceilalti deopotriva?”

Marturisesc ca aceste intrebari m-au luat prin surprindere prin simplitatea dar marea lor anvergura. Exact, cum ar arata vietile noastre daca am avea mai multa rabdare in general?

Acum imi dadeam seama ca si eu tanjisem si alocasem timp meditatiilor pentru clarsimturi, pentru deschidere, pentru ceea ce am vazut in jur si mi se parea atractiv. Dar nicodata nu ma gandisem, nu simtisem pana acum ca rabdarea are o putere transformatoare net superioara. Rabdarea propriului clar ma ducea mai departe in a ma descoperi pe mine cea in care se gaseste intreg Universul. Notiuni pe care le citisem de-a lungul timpului veneau sa se aseze in intelegerea mea intr-un mod in care de abia acum le simteam aliniindu-se impreuna, armonios, in corp, minte si suflet.

Brusc am capatat curiozitate de mine. Iata cate am de experimentat, de lucrat, de observant, de simtit.

Parca mi-ai auzit pentru a nici nu mai stiam a cata oara gandurile, ai continuat:

“Rabdarea este unul dintre daruri. Foarte pretios. Exista si tenacitatea, sora rabdarii, exista si curiozitatea, intuitia, vizualizarea, intentia, vointa. Mai sunt si altele. Ingaduinta, compasiunea, atentia, prezenta si binenteles, regina lor, iubirea. Folosindu-le pe toate sau o parte dintre ele oricine poate straluci asa cum isi doreste. Ce spui despre toate aceste magice daruri? Toti oamenii le au in kit-ul de viata..”

Mi-a placut expresia “kit-ul de viata”. Iata ce inzestrati suntem. Ce-i drept, mai pierdem din vedere ca suntem atat de daruiti. Ignoram kit-ul propriu si ne uitam la ceea ce pare ca straluceste mai tare in exterior. Nu toate sunt lucruri care ne distrag sau nu ne folosesc, desgur. Dar sursa multor suferinte mai este si comparatia. De ce sa facem comparatii cand nici macar nu ne cunoastem indeajuns?

Da, intelegeam acum despre ce este mai valoros si pana la urma ce avem dar ignoram.

Asa ca a aparut urmatoarea intrebare:

Cum scoatem la lumina din kit-ul de viata ceea ce ne face sa stralucim mai mult si cum le aplicam in viata?

Era evident ca urma sa se prelungeasca intalnirea. Amandoua eram incantate de discutie si doream sa continuam. Se crease un flux frumos de energie care continua frumos. Ma pregatisem cu o serie de intrebari despre viata in general, despre cum poate fi schimbata lumea si ceea ce se intampla si in loc de asta am imersat in interior. Am ajuns firesc acolo unde si eu si altii cautam mai putin. Eram curioasa ce va urma.

Cum terminasem cafeaua am hotarat sa facem cativa pasi prin parcul din apropiere.

Ne-am ridicat.

La iesirea din cafenea ne-a intampinat un vanticel parfumat si razlet de primavara tarzie.

Anul acesta primavara a fost mai verde si mai proaspata ca niciodata.

Ti-ai strans la gat esarfa pe care ti-o desfacuse vantul si….

Continuarea partii a2