Sinceritatea din inima adevarului

Dupa feedback-urile la articolul de ieri:

https://rodicanstoica.wixsite.com/rodicastoica/feed/atunci-cand-schimbi-jobul-sau-te-schimba-el-pe-tine-cariera-etc

si dupa ce l-am mai recitit de cateva ori (desi il trecusem prin toate filtrele interioare la vremea postarii) mi-am dat seama ca introducerea am scris-o din rani neinchise pana in acest moment.

Vazand cum au reactionat persoane care ma cunosc din afara organizatiei si dintre fostele mele colege, constiinta mi-a scos la suprafata adevarul. Ranile mele au semnificatie pentru mine si de aceea este responsabilitatea mea sa le inteleg corect si sa le vindec cu o doza maxima de sinceritate.

"Frustrarea pentru clipe importante traite chinuit, oboseala, deciziile eronate, pasiunile furate, talentele neimplinite", toate acestea au aparut pentru ca din mine a aparut cadrul ca ele sa vina in viata mea. Eu am trait asta pentru ca drumul evolutiei mele trecea prin acele puncte de cotitura.

Organizatia ca atare mi-a oferit un contract corect, si-a respectat cu strictete toate punctele, eu la fel. Nimic de comentat!

Ceea ce am trait venea prin oamenii din jurul meu si asta pentru ca doar acestia creaza dinamica relatiilor, oricat de corect este cadrul.

Am trait momente de recunoastere, de implinire, de succes profesional. Am trait momente de bucurie cand ne-am simtit uniti si legati de prietenie, colaborare si colegialitate, prietenie. Se creaza o comuniune frumoasa atunci cand oamenii traiesc si impartasesc unii cu altii bucuriile naturale ale vietii.

Si cand pe oameni ii leaga sentimente pornite sincer direct din sufletele lor, rezultatele muncii sunt bune, solide.

Tot prin oameni au venit catre mine tradari, judecati mincinoase care m-au dezamagit, m-au nelinistit, m-au obosit foarte tare, mi-au creat frustrari, mi-au zdruncinat convingerile despre modul in care este perceputa munca mea, loialitatea, bunavointa. De ce? Pentru ca mi-am atras maestrii care sa-mi arate ca acesta este drumul din care EU am de invatat ceea ce am nevoie pentru propria evolutie prin ceea ce am atras.

Evoluez atunci cand inteleg, accept, las judecatile deoparte si simt ca toate incercarile aparent neplacute ma fac din ce in ce mai buna, mai toleranta, mai respectuoasa, mai increzatoare, mai intelegatoare de oameni, empatica, iubitoare.

Imi permit o concluzie generala care suna cam asa: valorile de baza precum respectul, increderea, toleranta ar trebui aplicate intre oameni, apriori oricarei relatii. Orice facem, cu oricine ne intalnim, cu oricine interactionam cat de putin, ii datoram fara doar si poate din start respect, incredere , toleranta pentru ca ni le datoram noua insine din capul locului.

Cu drag,

Rodica