Surasul, darul ingerilor

Erau odata o fetita si un baietel, frati gemeni, care se jucau linistiti paziti cu grija si atentie de ingerii lor pazitori. Ingerii faceau tot felul de giumbuslucuri nostime pentru a le atrage atentia micutilor. Acestia ii vedeau si le suradeau amuzati cu fetisoarele lor mici si ochisorii sclipitori.

Copiii chicoteau uneori fara motiv, prilej de amuzament pentru cei mari. Parintii si bunicii vedeau ca gemenii ganguresc si zambesc adesea uitandu-se in sus sau te miri in ce directii dupa ceva ce le trezea lor interesul ca, deh!, asa sunt copiii, vad ceea ce adultii au uitat demult ca exista.

Ingerasii vegheau cu mare atentie fiecare miscare a copiilor, cu fiecare zi care trecea, gemenii se mareau, facusera deja primii pasi, le dadusera primii dintisori, urmau sa spuna primele cuvinte. In ziua dinaintea primului cuvant, ingerii au venit in fata copiilor si le-au transmis prin limbajul lor special ca aceasta este ultima zi in care ii vor mai vedea.

In acea zi ingerii erau mai stralucitori decat de obicei. Era ziua in care o ceremonie tainica avea loc. Ceremonia consta in cateva momente supreme in care fruntea fiecarui copil este atins de catre fruntea ingerului sau, atingere in care se produce o scanteie miraculoasa, copilul rosteste primul cuvant iar imaginea ingerasului se pulverizeaza in milioane de stelute mici, multicolore si acesta devine transparent sau de un alburiu abia perceptibil. Copilul nu-l mai vede dar el ramane vesnic langa copil. Scanteia miraculoasa este promisiunea magica prin care ingerul ii spune copilului pe care-l vegheaza ca fiecare suras este o chemare la o intalnire tainica intre ei doi.

Copiii deveniti adulti uita acest moment, altii si-l aduc aminte uneori dar cu totii poarta in suflet scanteia miraculoasa.

Mai suradem uneori cand suntem singuri si nu ne vede nimeni, chicotim pe ascuns si ne simtim atat de bine asa, din senin, fara sa stim de ce!!! Ingerasul se bucura de bucuria noastra pentru ca surazand, tocmai l-am chemat, desi nu ne mai aducem aminte de ceremonie si promisiunea pe care ne-a facut-o.

Chemati ingerasii prin suras, se bucura ca-i chemam chiar daca nu ne mai aducem aminte de promisiunea pe care ne-au facut-o, ei sunt langa noi la fiecare suras distanta. Nu suntem niciodata singuri chiar daca uneori avem aceasta impresie.

Un suras cu drag,

Rodica