Ziua 4: Daca nu SIMTI ce vrei nu poti materializa ce-ti doresti

E o chestiune simpla care tine de rezonanta personala faptul ca atragem ceea ce suntem, nu ceea ce vrem. Si intelegand prin "ceea ce suntem", intr-un sens restrans si usor de inteles (dar nu este numai atat), este ceea ce simtim.

Daca nu simt ca pot ceva, nu voi face acel ceva.

Daca nu simt cum este sa am acel ceva, un obiect material, e greu sa-l materializez.

Constructorii, croitorii, bijutierii, arhitectii, tamplarii au deja in fata ochilor si simt palpabil in mainile lor obiectul pe care-l fauresc: casa, haine, podoabe, mobila, etc. Da, ei iau materialele necesare si fac, lucreaza, dar noi, ceilalti?

"Materialele de constructie ale noastre ca si creatori de materialitate" sunt starea de implinire, increderea, viziunea obiectului finit, starea de bine care ne-o da faptul ca-l folosim, altminteri daca nu exista acestea de ce sa ne mai obosim sa il atragem? Nu?

Din neincredere, pesimism si "nu merit" si " nu pot" cam ce sa iasa? Cea mai hidoasa creatie de care fuge oricine.

Daca am posibilitatea cumva sa probez inainte ceva ce-mi doresc, vazand cum ma simt cu acel ceva, am posibilitatea sa imi mai schimb optiunea.

Cate visuri nu s-au daramat, de exemplu, cu "jobul de vis"?

Tin minte ca acum ceva timp, destul de multi ani in urma, sa devii corporatist era visul de aur al angajatului roman, era Mecca incontestabila a oricarui vanzator de proria forta de munca. Toate bune si frumoase pana cand statutul de corporatist si-a scos fata rigida si automatizanta care i-a facut apoi pe multi sa-si deschida aripile si sa zboare spre zari mai bune, in general autocunoastere si autodezvoltare. Da, Universul face in asa fel incat ceva ce pare "rau", in sens macro sa se dovedeasca a fi foarte buna, o cale spre evolutie.

De aceea, pe vremea cand mai eram sef de serviciu in banca si primeam studenti in programe de "internship", ma straduiam sa le expun adevarata fata a activitatii, ca acesti tineri in plin drum de cautare si faurire de cariera sa poata face alegerile corecte, in deplina cunostinta de cauza. Oricum, era regula ca promisiunile de la angajare sa fie mirosul placut de pe placinta pe alocuri putreda pe care o gustau apoi. Dar asta este o alta tema.... :)

Bine ca tinerii de acum sunt gata instruiti din interior, adulmeca din timp placinta putreda si nu-i mai pacalesti usor. Bravo lor!

Sa revenim la materializare, cum ziceam, daca simt si probez, poate-mi dau seama ca ceva nici nu-mi trebuie, sau ce am deja e mai bun decat daca-mi doresc o himera. Chiar azi vorbeam cu o prietena a carei fiica face un experiment in UK. A visat sa plece, sa se realizeze in strainatate. Ghici ce? Si-a dat seama ca in tara e mai bine, businessul parintilor este o baza mai buna decat nimicul de la care ar trebui sa porneasca acolo. Nu este valabil pentru toata lumea, altii pleaca din disperare. Depinde de unde pleci si cu ce faci comparatia.

Asa si cu materializarea, depinde de unde pleci si ce simti pentru asta.

Ceea ce ne conduce spre evolutia noastra vom materializa cel mai usor si este si scopul venirii noastre in aceasta realitate materiala.

Cu dragoste si bucurie am expus cateva idei si in acest filmulet:

https://www.facebook.com/rodica.stoica.coach/videos/2527706360582473/

Cu drag, Rodica